Comuna Despre comuna Lăpuşata

Cadrul natural

Comuna Lăpuşata este situată în centrul judeţului Vâlcea, pe râul Cerna, afluent al Olteţului, fiind cuprinsă între următoarele coordinate geografice: meridianul 24° longitudine estică şi paralela 45° care trece prin comuna Copăceni (Ghid Turistic al judeţului Vâlcea, Bucureşti, 1970).

Localitatea este situată la o distanţă de 40-50 km. de principalele centre ale judeţului: Horezu, Bălceşti, Drăgăşani, Rm. Vâlcea, învecinându-se la Nord cu comuna Copăceni, la Sud cu comuna Lădeşti, la Vest cu comuna Roşiile şi la Est cu comuna Roeşti.

Relieful este characteristic yonei de trecere între zona Subcarpaţilor Olteniei şi Podişul Getic, fiind format din dealuri (dealul Roşiilor, dealul Roeştiilor, dealurile pe care sunt aşezate satele Zărneşti, Săruleşti, Bereşti, Broşteni, Şerbăneşti) şi văi (valea Cernei, văile Ruginoasa, Iliasa, Popeasa, Geamăna şi altele).

De la nord la sud comuna este străbătută de râul Cerna, iar dinspre vest spre est este străbătută de pâraele Ruginoasa, Iliasa, Popeasa şi Negriţa.

Comuna este compusă din 7 sate: Zărneşti, Săruleşti, Scoruşu, Bereşti, Mijaţi, Broşteni şi Şerbăneşti, satul de reşedinţă fiind Săruleşti.

Toponimia localităţii

Denumirea comunei Lăpuşata provine de la cea mai veche, mai mare şi mai înstărită familie – familia Lăpuşoilor. De asemenea, celelalte sate ale comunei poartă denumirea de vechi familii de moşi: Saru, Berescu, Zărnescu, Mijata, etc. Aceste date precum şi altele la care ne vom referi pe parcurs, ne-au fost furnizate de o lucrare a preotului professor I. Popescu Cilieni din Craiova publicată în revista “Renaşterea” a Sfinţiei Episcopii a Râmnicului.

Repere istorice

Din cele mai vechi timpuri, principala îndeletnicire a locuitorilor comunei a fost agricultura cu ramurile: pomicultura, viticultura.

În lucrarea sa “Dicţionar al judeţului Vâlcea” – 1893, C. Alecsandrescu consemna: “…locuitorii se ocupă mai mult cu agricultura şi creşterea vitelor; meşteşugari sunt 20 dulgheri, 15 rotari, 2 cismari, 30 croitori, 5 cojocari.”

O preocupare de samă a fost şi albinăritul. Din aceeaşi lucrare mai rezultă că pe râul Cerna, funcţionau 4 mori pe apă precum şi cazane de fabricat ţuică. Aceste ocupaţii s-au menţinut, în general, şi în perioada cooperativizării şi se menţin şi în prezent.

Într-un alt document datând din iunie 1614 aflat în Arhivele Olteniei (Craiova) scris în paleo-slavă, pe piele de viţel, se menţionează: “Radu Voievod, întăreşte lui Vlad şi fiilor săi ocina (obştea) Bereşti” – sat component al comunei.

Pe lângă lucrarea amintită anterior, “Biserici, târguri, sate din judeţul Vâlcea” a preotului professor I. Popescu Cilieni, numele comunei Lăpuşata mai apare într-o hartă întocmită de austriacul Fr. Schwartz în anul 1720, sub denumirea de “Lepuschall” iar satul Bereşti apare sub numele de “Beroiu”.

Din informaţii primate de la locuitori, rezultă că în satul Bereşti, peste râul Cerna, cu ocazia unor săpături întâmplătoare au fost scoase la iveală resturi de lespezi din piatră dreptunghiulară precum şi forme romboidale tot din piatră, un toporag din piatră şlefuită cu gaură de înmănuşare, un inel din bronz, obiecte depuse la muzeul din Govora Sat şi care, se crede că ar data din epoca bronzului.

Din epoca Geto-Dacă precum şi din perioada stăpânirii romane nu avem documente dar existenţa scoasă la iveală a unei cetăţi dacice în comuna vecină Roeşti, în punctual “Râpa cărămizii” şi a unor ustenstile, ne face să credem că şi pe teritoriul aşezărilor din jur a existat o activitate umană.

O legendă consemnată în “Dicţionarul judeţului Vâlcea” din 1893, autor C. Alecsandrescu, vorbeşte de “Movila lui Mircea Vodă” situată în extremitatea sudică a dealului Mărar, sat Zărneşti, comuna Lăpuşata, nimeni altul decât Mircea Cel Bătrân care, din informaţii transmise din tată în fiu, şi-ar fi stabilit aici tabăra înainte sau după lupta de la Rovine.

Revoluţia lui Tudor Vladimirescu din 1821 a stârnit mare panică în satul Broşteni, din Ocolnica Popeştilor întocmită de Popa Niţu Zărnescu în 1837 rezultând că locuitorii mai de vază, “Cula” Popeştilor veche de 200-300 de ani străjuind şi azi zările în satul Şerbăneşti.

Războiul ruso-turc din 1828-1829 şi zălogirea principatelor către ruşi precum şi perioada Regulamentului Organic lasă urme adânci în viaţa satelor comunei.

În satele Zărneşti şi Săruleşti au fost construite pătule împărăteşti de unde se aproviziona populaţia pe timp de lipsă, în schimbul clăcii înrobitoare stabilită prin Regulamentul Organic.

Un document de 1833 vorbeşte de măsurile drastice luate de autorităţi împotriva celor care au ars condica de încheiere a socotelilor ca formă de protest împotriva regimului instituit de Regulamentul Organic.

Revoluţia din 1848 lasă şi ea urme pe aceste meleaguri. Astfel, din documente datate 5 august 1848, 5, 7, 11 sept. 1848, în comuna Lăpuşata a fiinţat sediul garnizoanei de sub comanda gedonelului I. Nisipeanu pentru recrutarea “volintirilor” pentru Tabăra generalului Gheorghe Magheru de la Troianu.

Dintr-un alt document aflăm că în luptele din Dealul Spirii din 13 septembrie 1848 a participat şi Pătru sin Tănase Burcică din Lăpuşata, plasa Otăsău, din unitatea de pompieri, rănit în luptă.

În legătură cu Unirea Principatelor de la 24 ianuarie 1859, din două documente datate 13 aprilie 1857 şi 30 iunie 1857 rezultă constituirea delegaţiilor satelor ce urmau să participe la alegerea deputaţilor clăcaşi în adunările adhoc. Din comuna Lăpuşata au participat 12 persoane iar din Broşteni 45.

Cu ocazia reformei rurale de la 1864, în comuna Lăpuşata au fost împroprietărite 31 de familii nevoiaşe.

Din timpul Războiului de Independenţă 1877-1878 o serie de documente atestă contribuţia locuitlorilor din comuna Lăpuşata în susţinerea frontului cu bani, alimente, animale, precum şi cu participanţi la război.

Primul război mondial 1916-1918 a cauzat multă suferinţă materială şi morală locuitorilor comunei.

De asemenea, cel de al doilea război mondial a constituit o grea încercare pentru lăpuşeţeni.

Jertfa de sânge plătită de comună a fost de 146 eroi în primul război şi 80 eroi în cel de al doilea război, plus mulţi alţi invalizi de război.

În perioada de după 1945, încă mulţi alţi locuitori ai comunei au murit în inchisori sau au suportat ani grei de închisoare ca urmare a condamnării pentru simplul fapt că nu s-au supus într-un fel sau altul regimului totalitar.

Activitatea politică nu a avut o bază socială largă în comuna Lăpuşata. Înainte de instituirea votului universal, senatorii şi deputaţii din colegiile I, II, III erau aleşi de către cei ce avea proprietăţi mari şi mijlocii.

În perioada dintre cele două războaie mondiale, viaţa politică a fost dominată de liberali şi tărănişti. Înainte de 1940, în localitate a fost înfiinţată şi o organizaţie legionară, fără însemnătate prea mare.

Comuna Lăpuşata a fost vizitată în anul 1924 de unele personalităţi politice ca Ion G. Duca, liberal, ministrul agriculturii dr. Angelescu şi prefectul judeţului I. Niculescu Mahane, aceştia din urmă cu ocazia inaugurării noului local de şcoală.

După instaurarea regimului comunist, ca rezultat al politicii de forţă şi întimidare, au luat fiintă, la 4 martie 1956 G.A.C “Victoria socialismului” din satul Broşteni, iar la 18 martie acelaşi an, G.A.C. “Boleslaw Bierut” din satul Zărneşti, iar la 16 august 1959 G.A.C. “23 August” Săruleşti, la data de 1 aprilie 1960 comuna fiind declaratp complet cooperativizată.

După anul 1946 celelalte partide sunt climinate din viaţa politică, la nivelul comunei fiind înfiinţate celule de partid, organizaţiile “Frontul plugarilor” şi UTM (pentru tineret), ca anexe ale P.M.P.

Ca urmare a Revoluţiei din 1989, în temeiul prevederilor Constituţiei se revine la principiile pluripartidismului, în comună fiind reînfiinţate organizaţii locale ale P.N.Ţ.C.D şi P.N.L, în prezent funcţionând şi organizaţii locale ale P.S.M, P.D, şi altele.

Agricultura

Comuna Lăpuşata este situată în centrul judeţului Vâlcea, pe râul Cerna, affluent al Olteţului, fiind cuprinsă între următoarele coordinate geografice: meridianul 24° longitudine estică şi paralela 45° care trece prin comuna Copăceni (Ghid Turistic al judeţului Vâlcea, Bucureşti, 1970).

Localitatea este situată la o distanţă de 40-50 km. de principalele centre ale judeţului: Horezu, Bălceşti, Drăgăşani, Rm. Vâlcea, învecinându-se la Nord cu comuna Copăceni, la Sud cu comuna Lădeşti, la Vest cu comuna Roşiile şi la Est cu comuna Roeşti.

Relieful este characteristic zonei de trecere între zona Subcarpaţilor Olteniei şi Podişul Getic, fiind format din dealuri (dealul Roşiilor, dealul Roeştiilor, dealurile pe care sunt aşezate satele Zărneşti, Săruleşti, Bereşti, Broşteni, Şerbăneşti) şi văi (valea Cernei, văile Ruginoasa, Iliasa, Popeasa, Geamăna şi altele).

Din suprafaţa totala de 1779 ha. teren nearabil, pădurile şi vegetaţia forestieră ocupă 1375 ha., apele 59 ha., drumurile 79 ha., curţi – construcţii 145 ha., şi neproductiv 121 ha.

Destinaţia terenului 1918 1938 1948 1989 2000
Teren arabil 650 ha 720 ha 750 ha 910 ha 954 ha
Păşuni 1350 ha 1250 ha 1170 ha 1029 ha 882 ha
Livezi 150 ha 180 ha 210 ha 250 ha 205 ha
Pădure 1800 ha 1600 ha 1450 ha 1380 ha 1375 ha
Viţă de vie 30 ha 35 ha 35 ha 55 ha 30 ha
Curţi şi clădiri 70 ha 85 ha 90 ha 117 ha 145 ha
Alte terenuri 250 ha 180 ha 165 ha 128 ha 121 ha

Creşterea animalelor a constituit, de asemenea, o veche preocupare a locuitorilor comunei noastre. În comună existau întinse izlazuri unde păşunau vitele. În diverse puncte (Dărmani, Băduleşti, Geamăna, Omorâcea) crescătorii de vite şi-au construit conace, odăi (din lemn), şoproane pentru adăpostul animalelor. În aceste locuri se strângea nutreţul, alimente atât pe timpul oăşunatului cât şi pe timpul iernii.

Dotarea tehnică în agricultură era aproape inexistentă. Primele pluguri erau cu grinde de lemn, roţile şi coarne de asemenea din lemn. Fierul cel lung şi fierul lat erau confecţionate manual. În comună se cultiva porumbul, însă recolta era slabă.

Grâul se cultiva foarte puţin, iar pentru întreţinerea familiilor, locuitorii făceau comerţ cu diverse produse: ţuică, mere, vite, etc., cumpărând din localităţile sudice ale ţării grâul sau porumbul necesar. Aceste produse erau comercializate în principal la bâlciurile din Râureni, Drăgăşani, Craiova. A existat şi în comuna Lăpuşata un târg încă din secolul al XVII-lea până către mijlocul secolului al XIX-lea mutat la Gânguleşti unde fiinţează şi în prezent.

Industria

În comuna Lăpuşata nu au fost, nici în trecut nici în prezent unităţi industriale.

Au existat şi s-au menţinut meşteşugurile casnice: torsul lânei, inului şi cânepii, împletitul şi cusutul, în majoritatea gospodăriilor. Au existat, de asemenea, meşteşuguri ca: zidari, tâmplari, dogari, croitori, fierari. Pentru măcinatul proumbului au existat în trecut 4 mori pe apă, locul acestora fiind luat de 2 mori mecanice, iar în prezent în comună există o singură moară, acţionată de energia electrică.

După anul 1990 au luat fiinţă mici unităţi economice private, în prezent funcţionând 42 unităţi din care 41 au capital privat şi 1 unitate aparţinând cooperaţiei. Dintre acestea, 25 unităţi au profil comercial şi 17 sunt pe prestări de servicii.

Mijloace mecanice de transport

Anul Transport cu tracţiune animală Autoturisme Autocamion. Autofurgon. Tractoare Combine Alte mijloace mecanice
1918 575 - - - - -
1938 580 - 2 1 - 5
1948 595 2 2 1 1 5
1989 610 35 8 32 1 5
2000 600 43 5 44 1 10

Populaţia

Evoluţia populaţiei comunei

Anul Total Bărbaţi Femei Români Alte etnii Natalitate Decese
1918 1800 850 950 1750 50 55 70
1938 2050 1030 1020 1960 90 61 77
1948 2400 1250 1150 2280 120 65 55
1989 2850 1435 1715 2722 128 58 49
1989 2410 1208 1202 2285 125 21 44

Instituţiile

Primăria

Sediul actual a fost construit şi a fost dat în folosinţă în anul 1980. Primul local a fost construit înainte de 1900. În anul 1912, din iniţiativa primarului I. Cotescu, a fost construit un nou local din cărămidă, cu 5 camere şi 2 antreuri, acoperit cu tablă, pe terenul pe care se află azi, actualul local.

Învăţământul

Şcoala Coordonatoare Săruleşti, localul nou, consturit în anul 1966. Alături, fiinţează şi localul vechi, construit în anul 1924. În acelaşi local funcţionează şi Grădiniţa Săruleşti. Şcoala Cornet, sat Zărneşti, construit în 1929, localul este azi dezafectat. Şcoala Broşteni, localul fiind consturit în 1962, în care funcţionează şi Grădiniţa Broşteni.

Despre învăţământul organizat şi primul local de şcoală se poate vorbi începând din anul 1841. Biblioteca Şcolii Săruleşti fiinţează pe bază de evidenţe din anul 1957. Aceasta a funcţionat însă şi înainte de 1957. În prezent biblioteca şcolară are un număr de 5340 volume.

Sănătatea

Dispensarul uman a fost dat în folosinţă în anul 1978. Până la această dată, acesta a funcţionat într-o casa proprietate particulară. În trecut nu au existat medici în comună, localitatea fiind arondată la Spitalul Lădeşti, înfiinţat prin anii 1899-1900. În anul 2000, ca urmare a reformei, în comună funcţionează 1 medic generalist şi 2 asistente medicale.

Farmacii nu au existat şi nu există nici în prezent. Medicamentele au fost şi sunt procurate de la farmacia din comuna Lădeşti. Din evidenţele primăriei rezultă că în comună sunt în viaţa 6 persoane având vârste între 90-100 de ani şi 1 persoană având vârsta de peste 100 de ani.

Cultura – viaţa spirituală

Biserica

În comuna Lăpuşata există în prezent 5 biserici în satele: Zărneşti, Săruleşti, Bereşti, Broşteni şi Şerbăneşti. Biserica din satul Zărneşti ctitorită în anul 1751 cu hramul „Sf. Nicolae”, din lemn, lăcaşul fiind renovat în anii 1820, 1968 şi demolat în anul 1912. Actualul lăcaş a fost ctitorit în anii 1916-1924. Biserica din satul Săruleşti, ctitorita în anul 1695 cu hramul „Intrarea în Biserică”, lăcaşul suferind reparaţii şi modificări în anii 1841, 1895 şi 1947. Lăcaşul actual a fost ctitorit în anii 1984-1986.

Biserica din satul Bereşti, din lemn, consturită în anul 1610, cu hramul „Sf. Nicolae”. În anul 1877, pe locul unde se află azi noul lăcaş, a fost construită o altă biserică. Actualul lăcaş a fost ctitorit în anii 1982-1984. Biserica din satul Broşteni a fost ctitorită în anul 1560, cu hramul „Sf. Nicolae”. Aceasta a fost reconstruită în anul 1848, fiinţând şi azi. Biserica din satul Şerbăneşti cu hramul „Sf. Nicolae” a fost ctitorită în anul 1810 şi renovată prin anul 1857, fiinţând şi azi.

În lucrarea sa „Biserici, târguri, sate din judeţul Vâlcea”, I. Popescu Cilieni mai pomeneşte de alte 2 biserici şi anume: Biserica din lemn consturită de Radu Lăpuşoiu pe raza satului Zărneşti, cu hramul „Sf. Nicolae” în anul 1634, existentă până în anul 1892; Biserica din lemn cu hramul „Sf. Nicolae” din mahalaua (satul) Mijaţi, consturită de Radu Mijat şi Nicolae Mijat în anul 1832, existentă până în anul 1920.

Căminul cultural

Sediul actual a fost construit în anul 1960. În anul 1922, din iniţiativa unor locuitori de frunte ai comunei, a luat fiinţă Căminul cultural „Lumina Satelor” precum şi o Bibliotecă cu sediul într-o cameră din locuinţa proprietatea locuitorului Iancu P. Bulacu. Sporirea fondului de carte al bibliotecii s-a datorat şi unor donaţii ale Asociaţiei culturale ASTRA Sibiu şi Fundaţiei culturale „Cartea Românească” Bucureşti.

În anul 1924, prin reorganizare, căminul cultural a luat denumirea de „Sfatul Sătenilor”, fiind afiliat la Fundaţia culturală Bucureşti, condusă de prof. univ. D. Gusti. În anii 1926-1931, sub egida Secţiei Lăpuşata a „Ligii culturale” a fost editată o foaie populară sub denumirea „Liga” şi 2 suplimente „Ecoul Ligii” şi „Îzbânda” citite şi apreciate în întreaga ţară.

În cadrul Căminului cultural „Sfatul Sătenilor” şi, mai târziu, al Căminului cultural „Flacăra”, s-a desfăşurat o bogată activitate cultural-artistică, formaţiile artistice de teatru, cor, dansuri, fiind renumite în judeţ şi în afara acestuia.

Biblioteca comunală

A fost înfiinţată în anul 1961, având sediul la Căminul cultural. Aceasta dispune în prezent de un fond de carte de peste 7422 volume.

Monumente istorice

„Monumentul eroilor” consturit în satul de centru, în anul 1921. Ulterior, în apropierea acestuia s-a construit un bazin de apă, care, transportată prin conductă, curge la baza monumentului. Pe cele 4 feţe ale monumentului sunt înscrise numele eroilor căzuţi pe câmpul de luptă în cele 2 războaie mondiale.

Personalităţi

In domeniul militar:

  • General, erou, Gh. Rambela
  • Colonel, r. Nicolae Mazilu

  • In domeniul didactic:

  • Prof. dr. univ. Mihail Bulacu

  • In domeniul cercetarii stiintifice:

  • Cercetător ştiinţific, matematician Petrişor Mazilu
  • Cercetător ştiinţific, calculatoare Alexandru Teodorescu

  • In domeniul literar:

  • Colonel r. Nicolae Mazilu – proză, poezie
  • Cercetător Zărnescu – proză, teatru